Situat în partea de sud a Carpaţilor Meridionali, în zona de contact a Câmpiei Române cu Subcarpaţii Munteniei, judeţul Dâmboviţa are un relief variat ce se desfăşoară în trepte: la nord se înalţă Munţii Bucegi şi Leaota, cărora le urmează spre sud zona dealurilor Subcarpaţilor Munteniei, platforma Cândeşti, în continuare, Câmpia înaltă a Târgoviştei şi Câmpia Titu.
  Limitele administrative ale judeţului însumează 360 km (se învecinează la vest cu judeţul Argeş pe o distanţă de 139 km, la est cu judeţul Prahova pe 120 km, la sud-est cu judeţul Ilfov pe 20 km, la sud cu judeţele Giurgiu şi Teleorman pe 36 km, respectiv 30 km şi la nord cu judeţul Braşov pe o distanţă de 15 km). Cu o suprafaţă de 4056 km2, judeţul Dâmboviţa reprezintă 1,7% din teritoriul ţării, situându-se ca întindere pe locul 37 între judeţele ţării. Din această suprafaţă 61,1% este reprezentată de terenurile agricole (iar în cadrul acesteia 70,7% arabil, 17,2% păşuni, 8,1% fâneţe, 3,9% livezi şi pepiniere pomicole şi 0,1% vii şi pepiniere viticole), 29,9% păduri şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră şi 9,0% alte terenuri.
  Reşedinţa judeţului este municipiul Târgovişte (92073 locuitori la 1 iulie 2018). Târgovişte a devenit capitala istorică a regiunii Valahia, în timpul perioadei feudale, când între 1386 şi 1418, Mircea cel Bătrân a stabilit reşedinţa sa domnească aici. De-a lungul secolelor, Târgovişte a continuat să fie principala cetate de scaun ducând o politică de independenţă sub domnia lui Vlad Ţepeş, Radu cel Mare, Neagoe Basarab, Radu de la Afumaţi, Petru Cercel. Deşi în 1660, din ordinul turcilor se distruge Curtea Domnească, iar Bucureştiul a devenit noua capitală a Regiunii, Târgoviştea continuă să fie implicată în afacerile politice şi economice.
   Economia judeţului este complexă, predominantă fiind industria care prezintă un grad ridicat de diversificare. Industria prelucrătoare deţine ponderea predominantă în producţia industrială a judeţului cu activităţi preponderente în fabricarea de echipamente electrice, industria metalurgică, construcţii metalice, fabricarea materialelor de construcţie şi a altor produse din minerale nemetalice, industria textilă şi de confecţii, industria chimică, industria alimentară.
   Producţia agricolă este reprezentată în principal de cultura vegetală (80,2%) şi de creşterea animalelor (19,7%). Producţia vegetală este orientată cu precădere spre cultura cerealelor boabe, cartofilor, legumelor şi fructelor. Producţiile obţinute la fructe, legume şi cartofi plasează judeţul Dâmboviţa în categoria marilor producători ai ţării. În anul 2018 judeţul Dâmboviţa a dat 7,7% din producţia de legume a ţării (293,7 mii tone, locul 1 pe ţară); 9,0% din producţia de fructe ( 162,5 mii tone, locul 1 pe ţară); 6,3% din producţia de cartofi (191,4 mii tone, locul 4 pe ţară). La producţia animală, Dâmboviţa ocupă locul 1 în ierarhia judeţelor, la producţia de ouă (300 milioane bucati cu 5,3%), locul 19 la producţia totală de carne (29216 tone greutate în viu cu 2,0%).
  Judeţul Dâmboviţa constituie o zona turistică de mare interes datorită numeroaselor vestigii ale trecutului istoric, remarcabilei tradiţii culturale a unor monumente de artă de o valoare considerabilă, cărora li se adaugă pitorescul văilor Dămboviţei si Ialomiţei, cu numeroasele forme carstice (Peştera Ialomicioara, Cheile Zănoagei, Cheile Tătarului, etc.) şi frumuseţea masivelor Leaota şi Bucegi. De asemenea, staţiunea balneoclimaterică Pucioasa atrage numeroşi turişti la odihnă şi tratament.
   Judeţul Dâmboviţa are o remarcabilă tradiţie culturală, la Dealu, s-a tipărit prima carte – în 1508, la doar 50-60 ani de la descoperirea tiparului. Aici, Petru Cercel, voievod umanist, a înfiinţat, după model occidental prima “curte literară”. La Târgovişte dăinuie celebrele “ruinuri” ale curţii domneşti, cântate de mari poeţi paşoptişti. Aici, “poeţii Văcăreşti” au pus bazele limbii literare moderne şi s-a născut graţie lui Heliade Rădulescu, primul act de normare al limbii române. La Potlogi, se află Palatul Brâncovenesc, complet restaurat în anul 2015, monument de arhitectură medievală românească de mare valoare.